Crăciun la limită: Cum am ajuns la Buzău cu 2% baterie

Data: 25 decembrie. Misiunea: București – Buzău. Temperatură: -5 grade. Am plecat din București cu bateria pe la un 70-80%, convins că cei aproximativ 120 km sunt o simplă încălzire. Dar Crăciunul pe autostradă are un mod special de a-ți preda lecția de fizică dacă ignori cifrele din bord.

1. „Talpa” de Crăciun și profeția nevestei

Am tăiat tot Bucureștiul, am intrat pe autostradă și am zis să profit de drumul liber. Am stabilit viteza de croazieră la 130 km/h. Bine, „130”… atât e legal, nu? (să zicem că ironia vitezei s-a simțit imediat în consum). Estimarea mea de „expert” era că ajungem cu 20% lejer. Ce se poate întâmpla pe o distanță așa scurtă?

Pe la jumătatea drumului, soția, care monitoriza range-ul mai ceva ca un inginer de cursă, îmi livrează verdictul: „Iubitule, mergi mai încet. Range-ul scade mult mai repede decât kilometrii de pe Waze. Nu mai ajungem!”. Reacția mea? „Range anxiety? Te rog, trecem peste, am totul sub control!”.

2. PIN-ul misterios și butonul de „Fault”

Realitatea m-a plesnit când am văzut că procentele au intrat în „free fall”. Panicat, am ratat ieșirea de pe autostradă spre Kaufland Sud (unde era planul de rezervă), așa că am oprit la o stație nouă, chiar pe autostradă. Am descărcat aplicația în frig, am scanat QR-ul și m-am blocat: îmi cerea un PIN. Ce PIN, de unde PIN? Nicio instrucțiune, nimic.

Apropo, a reușit cineva să alimenteze la stațiile astea noi de pe autostradă? Că noi am plecat de acolo cu un gust amar. Și, ca să fie treaba completă, dintr-o frustrare combinată cu frigul, am apăsat un buton roșu random de pe o stație. Rezultatul? A început să scrie mare „FAULT” pe toate ecranele din jur. Am plecat rapid de acolo, lăsând stațiile în „depresie”, în timp ce bateria mea murea încet.

3. Sacrificiul suprem: Frig & avarii

Sub 5%, am trecut pe modul „survival”. Am luat decizia radicală: am oprit de tot căldura. La -5 grade, habitaclul s-a transformat rapid într-un iglu. Ultima porțiune până la ieșirea spre Râmnic am făcut-o într-o tensiune maximă: pe avarii, cu 60-70 km/h. Range-ul a abandonat lupta și a afișat celebrele liniuțe „- -”. Senzația aia când nu mai ai nicio cifră pe bord și mergi pe „întuneric” e botezul oricărui posesor de EV.

4. Drama de la stația El Drive: „E cardul unui prieten!”

Am „aterizat” la stația El Drive cu un miraculos 2%. Acolo, un domn cu un Nissan (proaspăt posesor de electrică) trăgea cu disperare de cablul blocat în mașină.

• El: „Nu se scoate! Îmi rupe mufa!”
• Eu: „Opriți încărcarea din aplicație, că de aia e blocat.”
• El: „N-am aplicație! Am pornit cu cardul unui prieten, dar el a plecat cu altă mașină!”

Am pus mâna pe telefon, l-am sunat pe amicul respectiv, dar Nissan-ul nu voia să dea drumul cablului din meniu. Domnul zice resemnat: „E, mai stau puțin, am 89%, la 100% se oprește singur”. Când i-am arătat pe ecran că pentru amărâții de 11% rămași mai are de așteptat 49 de minute din cauza curbei de încărcare, s-a lăsat liniștea. Nevastă-sa, dârdâind lângă mașină, a rostit sentința serii: „Cine dracu’ și-o mai lua mașină electrică?!”

Verdictul Eway

Am ajuns la destinație înghețați, dar cu o lecție învățată: pe autostradă, la -5 grade, viteza „legală” se plătește cu mers pe avarii și geamuri aburite. Data viitoare, când nevasta zice să las pedala mai moale, o să o ascult… sau măcar o să mă prefac.

Voi ați reușit să descifrați misterul PIN-ului la stațiile noi? Și care este recordul vostru de „liniuțe” pe bord înainte de o mufă salvatoare?